The most important 17 issues known to man:
1.When I was born, I was given a choice - A big dick or a good memory. I don't remember what I chose.
2. Your birth certificate is an apology letter from the condom factory.
3. A wife is a sex object. Every time you ask for sex, she objects.
4. Impotence: Nature's way of saying 'No hard feelings....'
5. There are only two four letter words that are offensive to men - 'don't' and 'stop', unless they are used together.
6. Panties: Not the best thing on earth, but next to the best thing on earth.
7. There are three stages of sex in a man's life: Tri Weekly, try Weekly, and Try Weakly.
8. Virginity can be cured.
9. Virginity is not dignity, its lack of opportunity.
10. Having sex is like playing bridge. If you don't have a good partner, you'd better have a good hand.
11. I tried phone sex once, but the holes in the dialer were too small.
12. Marriage is the only war where you get to sleep with the enemy.
13. Q: What's an Australian kiss?
A: The same thing as a French kiss, only down under.
14. A couple just married were happy with the whole thing. He was happy with the Hole and she was happy with the Thing......
15. Q: What are the three biggest tragedies in a mans life?
A: Life sucks, job sucks, and the wife doesn't.
16. Q: Why do men find it difficult to make eye contact?
A: Breasts don't have eyes.
17. Despite the old saying, 'Don't take your troubles to bed', many men still sleep with their wives!!

Am ajuns exact ceea ce ma temeam a fi,
am facut ceea ce as fi urat la altii.

Chiar sunt asa de rau? Cum am putut?
Acum privesc in urma si ma intreb, daca in goana dupa propriul orgoliu...nu mi-am vandut cumva sufletul diavolului.
Da-mi doamne puterea de a invata din propriile greseli, pentru a nu le mai repeta niciodata.

Sunt complet dat peste cap, dar sper sa trec peste asta, cumva.
Numai de mi-as imvata lectia...

Geoana şi Base se plimbau cu un elicopter. La un moment dat, Base aruncă o sută de lei şi zice: acum am făcut un roman fericit. Geoana, aruncă şi el două sute de lei şi zice: eu am făcut 2 romani fericiţi! Auzind astea, pilotul elicopterului zice: Dar de ce nu vă aruncaţi amândoi din elicopter, ca să faceţi 22 de milioane de romani fericiţi?!

" Parca ultima oara a fost ceva mai usor." se gandea el. Atunci eu am fost cel care s-a dat batut, totusi. Se gandea la vorbele ei. I-a spus ca nu mai poate continua, ca s-a saturat. Pana cand sa sufere, cu ce a gresit, de ce, erau intrebari pe care ea si le punea iar si iar. De ce unii oameni au totul asa de usor, iar altii trebuie sa lupte din greu? A ascultat si nu a spus nimic, a scapat citeva vorbe, dar nu a putut sa spuna ceea ce ar fi vrut. Nu a putut sa ii raspunda la intrebarile ei.
Dar cautand in carticica magica, raspunsul cuprindea doar 3 cuvinte. Pilda lui Iov.

A cautat Biblia, si a citit.

Capitolul 1

1.	Era odată în ţinutul Uz un om pe care îl chema Iov şi acest om era fără prihană şi drept; se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău.
2.	Şi i s-au născut şapte feciori şi trei fete.
3.	El avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi şi cinci sute de asini şi mulţime mare de slugi. Şi omul acesta era cel mai de seamă dintre toţi răsăritenii.
4.	Feciorii lui se duceau unul la altul şi făceau ospeţe în casele lor, fiecare la ziua lui, şi trimiteau să cheme pe surorile lor ca să mănânce şi să bea cu ei.
5.	Şi apoi, când isprăveau zilele petrecerii lor, Iov chema şi sfinţea pe feciorii săi şi se scula dis-de-dimineaţă şi aducea arderi de tot, după numărul lor al tuturor, căci Iov zicea: "Se poate ca feciorii mei să fi păcătuit şi să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu". Şi aşa făcea Iov mereu.
6.	Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei.
7.	Atunci Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos".
8.	Şi Domnul a zis către Satan: "Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?"
9.	Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10.	N-ai făcut Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul?
11.	Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!"
12.	Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta". Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu.
13.	Şi într-o zi, când feciorii şi fetele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,
14.	A sosit un vestitor la Iov şi i-a spus: "Boii erau la arătură şi asinele păşteau pe lângă ei;
15.	Atunci Sabeenii au năvălit asupra lor, au pus mâna pe vite, şi pe robi i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!"
16.	Nu a sfârşit vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile tale şi pe robii tăi şi i-a mistuit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!"
17.	Nu a sfârşit vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Caldeii, împărţiţi în trei cete, au dat năvală peste cămilele tale şi le-au ridicat şi pe robi i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!"
18.	Nu sfârşise vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,
19.	Şi iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei şi casa s-a prăbuşit peste tineri şi ei au murit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste".
20.	Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat,
21.	Şi a rostit: "Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!"
22.	Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu.

Pentru a citi in continuare dati click aici .

Fara comentarii, lasati muzica sa va sopteasca ceea ce cuvintele nu pot exprima....

Partea I-a
Partea a IX-a
Partea a X-a
Partea a XI-a

Manchester,Anglia, 20 noiembrie 2009

Danut avusese un vis ciudat. Si acum se gandea la el. Contrar viselor pe care le avea de obicei, pe acesta nu il uitase. Era vorba de un mosulet cu parul alb, cu barba. Prima oara cand l-a zarit i-a venit in minte " Exact asa mi-l inchipuiam pe Dumnezeu cand eram mic!" , dar mosul i-a raspuns:
-Nu sunt chiar Dumnezeu, dar iti pot da raspunsurile la intrebarile care te framanta.
Zambi in sinea lui, se simtea atat de linistit, de calm, de luminos in prezenta lui. Ultima oara cand simtise asta a fost cand se dusese sa viziteze un preot cu deosebit har, undeva la Poiana Marului. Deci de intrebari era vorba.
- Vom fi impreuna, eu cu ea?
-Da.
-Curand?
-Nu, mai ai de asteptat o vreme. Nu veti fi impreuna pana cant tu nu iti vei invata lectia.
-Ce lectie?
-Lectia pe care trebuie sa o inveti e cea a rabdarii.
Mai aveam inca destule intrebari, cand mosul m-a oprit cu un gest, spunandu-mi:
-De fapt, tot ceea ce trebuie sa faci este sa afli raspunsul ei la o singura intrebare.
- Ce intrebare...am inceput eu curios.
-O stii deja.
Si asa si era. In acea clipa am stiut intrebarea, si m-am mirat si eu cum de pot fi asa de zapacit in restul timpului.
Intrebarea era: "Crezi ca iti poti deschide toate portitele inimii, crezi ca poti trece peste toate prejudecatile, peste toate ideile preconcepute, ca sa ma iubesti fara limite, din tot sufletul, asa cum te iubesc si eu?".

Nu a trecut mult pana cand am avut ocazia sa aflu ca lucrurile deja s-au pus in miscare, si ca nebunul acela de mos avea dreptate. Mai trebuie sa trec testul rabdarii, si vom fi impreuna. Doar noi doi, dupa atitea incercari. Aproape ca nu pot accepta nici acum acest lucru. Dar tot ceea ce mi-a mai ramas acum e sa astept. Am spus tot ceea ce aveam de spus, am plans si am ras, am facut tot ceea puteam face. Sageata a pornit din struna arcului, sa vedem cand isi va atinge tinta.

Bucuresti, Romania, 21 noiembrie 2009

Sanziana zambea. Cu acel fascinant zambet al ei care spune "vreau sa traiesc, vreau sa iubesc, vreau si eu sa fiu fericita". Tocmai primise un sms continand doar o poezie, nesemnata, dar bineinteles ca putea ghici fara gres expeditorul. Numar de Anglia.

"De atatea ori te-am pierdut fara sa te mai recastig inapoi
De atatea ori te-am asteptat fara ca tu sa mai vii.
Ne-am intalnit de atatea ori, am murit si am inviat de atatea ori.
Pentru mai mult sau mai putin timp am fost impreuna
despartindu-ne doar pentru a ne reintalni din nou.
Si stii de ce te cunosc ca pe mine insumi?
De ce ti se pare ca ma cunosti dintotdeauna?
Inlatura voalul care iti acopera privirea,
Noi suntem aceeasi, nu ne schimbam,
nu ne oprim din a lupta pentru a fi
din doi - unul.
Lumea se schimba in jurul nostru,
imperii se nasc doar pentru a pieri in propria cenusa,
stelele chiar se nasc si mor,
unul dupa altul, chiar trupurile noastre, mai puternice sau mai slabe
vor disparea in neant.
Dar magia,
magia iubirii va dura pana la sfarsitul lumii
si chiar dupa aceea.
O sa traim vesnic.

Aceeasi melodie obsesiv ascultata. Iar si iar. Ma uitam pe un text mai vechi. Jurnalul unui mag amator. Era vorba aici de un alter ego, dintr-un univers alternativ, ceva in genul teoriei universelor paralele, intocmai ca foitele de ceapa, unul linga celalalt, o lume unde se dezvoltasera abilitatile in dauna tehnicii.
Amator, dar amator de ce? O mica lista, pe care respectivul personaj o avea in mina. Abilitati de vindecare, aici nu era prea stralucit, acolo, dureri de cap, de dinti, mai trezesti omul din betie, mai scurtezi gripa cu vreo 2-3 zile. Citit gandurile, hmm, nici asta nu era punctul forte, se manifesta doar intimplator, deseori in afara controlului voluntar. Empatie - oglindirea sentimentelor celorlalti. Da, aici a fost intotdeauna placut si usor. Rezultate mai mult decat satisfacatoare daca subiectul e in preajma. Functioneaza aparent decent si prin telefon sau internet, daca ai imaginea respectivei persoane in minte. Intuitia vitalitatii, jocul preferat. Sa simti cat de obosita sau odihnita e o persoana. Afinitate maxima spre ceea ce se cheama putere de a realiza. Destul de utila, tot ceea ce vrei devine mai devreme sau mai tarziu real, in functie de concentrarea si motivatia avuta. Ultima viziune, care m-a facut fericit. Vom fi impreuna, dar mai am ceva ceva de asteptat. Destul de multicel, dar pana la urma se merita, nu? Sigur ca da. Ma apuc de acum sa pregatesc totul pina atunci, ca nu cumva sa ma gaseasca ziua aia nepregatit.
Lumini in noapte, orase indepartate sau apropiate. Propria figura reflectata in geamul autocarului. Trebuie neaparat sa scriu o scrisoare cuiva. Dar inainte de asta, stiu ca tre' sa mai adresez o ultima intrebare, destul de importanta. Astept momentul potrivit. In functie de raspuns, ma voi decide ce fac in continuare. Am ras cand am citit o insemnare veche. Mi-am dat un timp anume ca sa limpezesc lucrurile. Azi a fost ultima zi. Deci, o decizie trebuie luata. Sa ma opresc aici, incetand sa mai alerg dupa himere? Sau sa continui cautand ultima vietate din cutia Pandorei? Destul de criptic, dar vine un moment in care o anumita limita este depasita, si totul se schimba. As putea interpreta si viziunea drept semn. E o versiune probabila a viitorului cu mari sanse de realizare. Sau poate e un avertisment? Mai am o zi. Tot e bine.
O ultima intrebare. Si un val de ganduri. Asternutul proaspat spalat, aerul mirosind a iarna. Si posibilitatea.
Da sau nu?

Poate ca unele lucruri este mai bine sa ramane nestiute.

......................

Zambesc privind textul de mai sus. Noapte buna, copii!

…sau altfel spus inapoi in viitor pentru prietenii mei care nu suporta engleza.
O zi obisnuita de noiembrie, in care stau la intersectie, semaforul e inca rosu pe trecerea de pietoni, iar la masini e verde. Ma tot gandesc la lucruri care au fost, la lucruri care vor fi. “Istoria se repeta, pentru cei care nu sunt suficient de atenti pentru a trage invatamintele de rigoare”. Ciudat, in momentul in care am scris citatul, gandul m-a dus la cineva care imi sublinia ca a cita e una din rutinele mele, da, stiu, dar chiar si asa gasesc ca e logic sa o mai fac din cand in cand. Daca pierzi mult pentru putin, fie esti praf, fie esti indragostit. Indragostirea asta, a ajuns mai degraba o scuza pentru toate prostiile si toate chestiile nelalocul lor pe care le facem mult mai des decat ar fi cazul. Se presupune ca ar trebui sa fim impecabili, capabili de autocontrol si asa mai departe, motivati, prea putin deplasati in remarcile siropoase, ironice sau sinuoase. Si cand, fata in fata cu propriile neputinte, vedem ca mai avem mult de invatat, asteptat sau nesperat de putin, tanjim dupa cei care vin…
puternim din urma, nici o urma de egoism daca s-ar putea, dar el e inca acolo, pandeste, monstru ascuns in cotloanele intunecate ale mintii, asteptand indulgenta pe care atat de des am inceput sa o am. Si ma gandeam…
a, da, chiar, oare despre ce vorbeam, cu gandul la sens si la a nu mai face nici o greseala, acea greseala pe care inca o fac, de ce?, m-as intreba chiar si eu, dar prefer sa tac, mai mereu fug din fata responsabilitatii, sunt las, dar o ascund atat de bine in mine. Curajul, ar trebui sa mai iau cateva portii, ca mult prea multe lucruri las in voia sortii. Asa ca, pentru un final, imi propun sa imi vina mintile in cap. Le-am deschis usa, si astept, si astept, si astept…

Daca acesta ar fi fost reala, actiunea s-a intimplat odata demult, in vremea povestilor. Printul ar fi stiut ca are poate o ultima sansa sa ii spuna ceea ce simte. Se gandea in clipele acelea la cuvintele pe care le va rosti. Nu era insa prea sigur. Avea indoieli, avea sperante, si stia prea bine ca nu trebuie sa isi permita asta. Ce ii va zice?
Poate ca va incepe asa...
" Te vreau in viata mea. Nu stiu cand, nu stiu cum, dar mi-ar placea nespus sa pot privi in ochii tai, dimineata, cand ii deschid pe ai mei, si sa iti spun cat de mult te ador. Stii ce ziceau batranii, despre magia elementelor ? Fiecare avem un element principal, prin nastere, si unul secundar, ascuns. Al tau e apa, al meu e pamantul. Dar cel secundar nu se manifesta decat atunci cand in viata ta apare persoana care iti e sortita. Poate ca nu stii, dar elementul tau ascuns e aerul, iar al meu e focul. Vantul poate stinge o lumanare, dar poate incendia o intreaga padure, daca valvataia este deja plina de viata. Asa ai putea sa iti dai seama de ce. chiar daca posed natura telurica, calmul si stabilitatea pamantului, devin de neoprit cand te afli in preajma mea. Focul, focul meu interior creste, ma cuprinde, si simturile mele devin de nestapanit. M-as gandi acum la tine. Apa-aer - cea mai periculoasa dintre combinatii, cea care a dat lumii cei mai puternici, cei mai rasfatati si mai de nestapanit vrajitori. Poti ridica pe cei apropiati tie in cel mai inalt paradis sau ii poti arunca in cel mai de jos infern. Din ceea ce se spune, nimeni nu poate rezista prea mult linga o asemenea faptura. Asa ca, oare cat de mult imi doresc asta? Oare chiar mai te pot astepta? Te privesc, poate pentru ultima oara, fara sa stiu daca ne vom revedea curand. Dar aleg sa nu iti spun asta, pentru ca tu poate stii, dar nu vrei sa afli cu siguranta. Ma voi comporta normal, chiar daca gandurile mele vor fugi departe, la un viitor plin de speranta in care viata poate fi si asa cum ne-am dori. Pentru ca, dincolo de normele societatii, de ganduri de gen: ce va spune lumea?, de limitele care ne sunt sau pe care le impunem, adevarata dragoste nu tine numai de sex, de bani, sau de .... ci mai degraba de bucuria pe care fiecare o aduce in viata celuilalt. "

Era chiar langa ea, si cite ar mai fi vrut sa ii zica. Dar se opri. Poate ca e mai bine ca totul sa ramana asa cum e acum. Cu un gest imperceptibil isi musca buza, si se opri. Nu ii va mai spune nimic. Privirile lor s-au mai incrucisat pentru ultima oara.

Si ploaia cadea monoton, stergandu-le gandurile unul cate unul.

Azi e prima mea zi de concediu. Hmm, de fapt e a doua, dar ieri am dormit toata ziua si am fost la cumparaturi, deci nu se pune. Mi-am propus ca sa nu ma las influentat, suparat sau dezamagit de nici un eveniment de care ma voi lovi tangential. Mi-am propus sa nu ma mai bucur ca un copil rasfatat de toate chestiile norocoase care mi se intimpla, pardon, petrec. Echilibrul se afla la mijloc, intre bine si rau, pe uriasa campie care le desparte. Acolo ne vom intilni, prin vietile noastre.

O cutie de pepsi, un platou cu biscuiti cu ciocolata, muzica buna in surdina si o carte demna de citit ( Paulo Coehlo - Like a flowing river, dupa care am inca trei carti de R.Bach, editate undeva la jumatatea secolului trecut, pe care le-am dibuit intr-un anticariat vechi de 18 ani, care din nefericire se va inchide in 2 saptamani).

Ideea mea de dupa-amiaza perfecta.