Ma plimbam prin centrul Londrei cand am vazut un magazin de bijuterii si mi-am adus aminte ca lantisorul meu de aur s-a rupt acum o saptamana. Am intrat inauntru si am dat ochii cu un mosulet ce imi parea familiar. Nu am bagat de seama aceasta impresie si l-am intrebat daca crede ca imi poate repara lantisorul.
- Ceea ce cred au nu conteaza, stiut fiind cum ca gandurile sunt libere si nu asculta de nici o regula. Ceea ce pot face e important acum. Si da, iti pot repara lantisorul. Asteapta cinci minute.
Am bagat de seama ca pe pereti se gasea o frumoasa colectie de tablouri cu teme alchimice si fel de fel ce citate cum ar fi 'Am fost născuţi în această lume pentru a deveni îngeri, nu diavoli. De aceea, urmăreşte întotdeauna scopul pentru care Dumnezeu te-a creat.' Nici nu am bagat de seama cum a trecut timpul.
- Gata. Cincisprezece lire.
Am platit si am plecat. Surpriza am avut-o abia dupa citeva zile, cand am terminat cartea despre Hopopo'opono si am inceput alta. Secretele Naturii, de Paracelsus. Si dupa prima pagina imi zimbea figura sagalnica a batranului giuvaergiu.
O noua zi incepe, cu noi sperante pentru omenire. Ei sunt inca aici, printre noi. Piatra filozofala e o realitate. Poate ca toate vechile legende sunt adevarate, imi zic. Si zambesc.