Aceeasi melodie obsesiv ascultata. Iar si iar. Ma uitam pe un text mai vechi. Jurnalul unui mag amator. Era vorba aici de un alter ego, dintr-un univers alternativ, ceva in genul teoriei universelor paralele, intocmai ca foitele de ceapa, unul linga celalalt, o lume unde se dezvoltasera abilitatile in dauna tehnicii.
Amator, dar amator de ce? O mica lista, pe care respectivul personaj o avea in mina. Abilitati de vindecare, aici nu era prea stralucit, acolo, dureri de cap, de dinti, mai trezesti omul din betie, mai scurtezi gripa cu vreo 2-3 zile. Citit gandurile, hmm, nici asta nu era punctul forte, se manifesta doar intimplator, deseori in afara controlului voluntar. Empatie - oglindirea sentimentelor celorlalti. Da, aici a fost intotdeauna placut si usor. Rezultate mai mult decat satisfacatoare daca subiectul e in preajma. Functioneaza aparent decent si prin telefon sau internet, daca ai imaginea respectivei persoane in minte. Intuitia vitalitatii, jocul preferat. Sa simti cat de obosita sau odihnita e o persoana. Afinitate maxima spre ceea ce se cheama putere de a realiza. Destul de utila, tot ceea ce vrei devine mai devreme sau mai tarziu real, in functie de concentrarea si motivatia avuta. Ultima viziune, care m-a facut fericit. Vom fi impreuna, dar mai am ceva ceva de asteptat. Destul de multicel, dar pana la urma se merita, nu? Sigur ca da. Ma apuc de acum sa pregatesc totul pina atunci, ca nu cumva sa ma gaseasca ziua aia nepregatit.
Lumini in noapte, orase indepartate sau apropiate. Propria figura reflectata in geamul autocarului. Trebuie neaparat sa scriu o scrisoare cuiva. Dar inainte de asta, stiu ca tre' sa mai adresez o ultima intrebare, destul de importanta. Astept momentul potrivit. In functie de raspuns, ma voi decide ce fac in continuare. Am ras cand am citit o insemnare veche. Mi-am dat un timp anume ca sa limpezesc lucrurile. Azi a fost ultima zi. Deci, o decizie trebuie luata. Sa ma opresc aici, incetand sa mai alerg dupa himere? Sau sa continui cautand ultima vietate din cutia Pandorei? Destul de criptic, dar vine un moment in care o anumita limita este depasita, si totul se schimba. As putea interpreta si viziunea drept semn. E o versiune probabila a viitorului cu mari sanse de realizare. Sau poate e un avertisment? Mai am o zi. Tot e bine.
O ultima intrebare. Si un val de ganduri. Asternutul proaspat spalat, aerul mirosind a iarna. Si posibilitatea.
Da sau nu?

Poate ca unele lucruri este mai bine sa ramane nestiute.

......................

Zambesc privind textul de mai sus. Noapte buna, copii!