Partea I-a

---

Tara

Motto: " Nu te opri niciodata in fata nici unui mormant pentru a plange. Fii absolut sigur ca in interiorul acelui mormant se afla doar osemintele aceluia care a trait candva pe acest pamant. Atunci cand plangi in fata mormantului cuiva, analogic vorbind tu te comporti intocmai aceluia care atunci cand se afla undeva pe plaja, in fata hainelor pe care le-a abandonat cel care s-a avantat in marea din fata lui pentru a face o baie. " (G.)

Sa zicem ca personajele povestirii nu sunt reale. Dar ar putea fi...

***

Tom a intilnit-o prima data pe acea femeie blonda intr-un atelier de mecanica din Las Vegas. El i-a vorbit cu entuziasm, sperand ca si ea va fi atrasa spre el, asa cum si el era atras de ea. Dar nu a fost. Cand a invitat-o sa iasa impreuna, a fost refuzat ferm.
Dezamagit, Tom a ridicat din umeri , dar a primit senin refuzul. Cel putin incercase. Oricum nu frecventau aceleasi cercuri si probabil nu aveau sa se mai vada vreodata. Asa isi zicea.
Peste o luna, Tom observa o masina oprita pe acostamentul unei strazi. Capota era deschisa, ceea ce arata o defectiune mecanica. El s-a oprit pentru a-si oferi ajutorul. Era aceeasi blonda. Tom a simtit si de aceasta daca o puternica atractie pentru ea, si a invitat-o inca o data la o cafea. In ciuda faptului ca nu arata rau, si a unor evidente calitati pe care el le avea, ea a refuzat si de aceasta data. Ca si pana atunci, Tom a acceptat refuzul si s-au despartit.
Peste un an, pe o alta autostrada a unui alt oras, Tom a zarit un autoturism in flacari. A intervenit si a salvat conducatorul auto, care spre uimirea lui era aceeasi blonda. Scenariul intilnirii s-a repetat fidel. Nimic nu s-a intamplat intre ei.
Peste inca 3 ani, pe un pod din San Francisco, Tom s-a oprit pentru a acorda ajutor victimelor unui accident in lant, in care erau implicate mai multe masini. In prima masina era, bineinteles ca ghiciti, tanti cea blonda. De data asta a fost si ea impresionata de seria de coincidente, si a acceptat sa se intilneasca cu el in oras, in aceeasi seara. Tom a fost extrem de bucuros, insa ea...nu a aparut. De atunci, Tom nu a mai intilnit masini in pana sau nu a mai oprit la vederea lor. Si nici nu a mai revazut-o pe acea blonda.



Concluzia. Unii oameni pot recunoaste semnele care ni se astern in cale mai repede, altii mai incet. Dar intotdeauna avem liberul arbitru pe care il putem folosi pentru a ne opune unui eveniment fie el bun sau rau pentru noi si viitorul nostru.

Ca subiect de dezbatere as mai adauga un pasaj dintr-o carte a lui Carlos Castaneda.

Intr-o buna zi, in una din lungile sale plimbari cu Don Juan Matus, el s-a oprit un moment pentru a-si incheia sireturile. Un bolovan imens s-a prabusit inaintea lui. A fost exemplu perfect pentru ca Don Juan sa ii vorbeasca despre destin.
- Vezi tu, astazi s-a intamplat ca tu sa te opresti sa iti legi sireturile, i-ar bolovanul sa cada inaintea ta, in locul in care ar fi trebuit sa fii daca nu te opreai. Astfel, ai castigat timp. Dar la fel de bine ar fi putut veni o vreme cand tocmai acele citeva momente cand te-ai fi oprit sa iti legi sireturile sa iti fie fatale, daca ai fi ales sa faci asta cateva secunde mai tarziu. Singura ta sansa, pe care o ai, ar fi sa te iei in srios, si sa iti legi sireturile impecabil. Dupa aceea, sa iti continui drumul.

incheiem citatul.