Bucuresti, 24 august 2007, orele 11
-Alo, ce faci fato?
-Danutaaaaaa! Hihi...hai te scot la in oras?
-Unde esti?Cand ai venit?
-Ieri am ajuns acasa. Eu sunt pe Lipscani acum.
-Ne vedem la Romana, la Pizza Hut?
-Intr-o ora, da?
-In regula. Vorbim atunci. Nebuno!

Brasov, 1989, undeva sub Timpa
Danut a fugit repede in poienita de langa restaurant. Parintii lui stateau linistiti pe terasa, si se relaxau, admirand privirea de ansamblu asupra orasului.
Copil neastimparat, a fugit repede sa vada sursa zgomotului din tufisuri. A fost incantat sa descopere un pui de urs.
-Ce faci? intreba el
Ursuletul se uita mirat.
-Vrei sa ne jucam?
Topaind a venit spre el. S-au alergat, s-au luat la tranta, si pentru citeva momente nu mai stiai care e puiul de om si care de urs. De undeva din spate, mama urs ii privea mormaind intelegator. Probabil ca vedea doar doi pui jucandu-se.
Ceva mai tarziu, observandu-i lipsa, parintii l-au cautat ingrijorati. L-au gasit in poienita, culcat pe spate, privind cerul.
- Hai mama inauntru, nu te mai indeparta de noi, pe aici vin si ursi sa caute mancare in tomberoane.

Bucuresti, 24 august 2007, orele 12
...si zi asa, era misto gagiul?
-Dana, tembelo, numai la prostii te gandesti!
-Cine eu? Nici gand.
Izbucnira amundoua in ras.
-Cred ca era ca si noi. Nu sunt sigura daca a fost sau nu constient sau nu de ceea ce a facut. Daca da, in mod sigur inseamna ca era dotat.
Iarasi au murit de ras.
-Dotat zici, hai?
Pe fundal rasuna ca un ecou un hit al acelor vremuri "...anii cei mai buni sunt cei care-o sa vina..."