Noi si anul 2000
media: 5.00 din 4 voturi
| media: 5.00 din 4 voturi |
Asa se numea o rubrica din almanahul copiilor de altadata. Sa incercam asa dar, sa fim pentru o clipa in 1986 si sa ne gandim la ce va fi in anul 2000. Timpul in sine, cel in care traim, este cel care ni-l permitem.
"Pamantul ce se stinge - o saga moderna
- partea I-a-
de Mihalache Catalin
Anul 2000
Aerul devenise aproape irespirabil. Era din ce in ce mai greu. Granele se uscau pe camp, iar soarele ardea fara mila. Apa devenise ceva primordial, si deja multi incepeau sa nu si-o mai permita. Samanii noului mileniu, in amintirea profetiei, plecasera pe gondolele lor sclipitoare, in cautarea izvoarelor ghetii. In ignoranta lor, credeau ca isi vor intarzia soarta.
Orasul de pe Bega , 4 iunie 1986.
Revenind insa in Timisoara, aici traia Sanziana, o fetita cu o abilitate unica. Simtea monstrii, atat din oameni, cat si din afara lor. Tatal ei, Danut, ascundea cu grija acest lucru, astfel incat nimeni sa nu le afle secretul. Si ei se pregateau de o calatorie. Auzisera in vreo doua randuri, in Maramures, de vagi aluzii la Piatra Care Plinge. Un loc pe care localnicii il ocoleau, din cauza lucrurilor stranii care se petreceau in acea zona.
Bucuresti , 10 ianuarie 1987
Aniela mergea cu bunicul ei cu metroul, din Piata Victoriei pina in Piata Romana. Odata iesiti, micuta zvapaiata incepu sa il "terorizeze" pe batranul de linga ea.
-Buni, buni, stii ce am vazut. In fata noastra, era in metrou un nene a carui stralucire invaluia intreaga cabina. Era un inger?
"Nu e bine, se gandea nea Dumitru, probabil ca in cele din urma vor ataca."
-Nu , draga mea, nu era un inger. Ingerii au intotdeauna aripile cu ei. Era doar un om.
-Buni, as putea sa jur ca, in momentul in care l-am privit, el stia ca il pot vedea. S-a uitat si el la mine si a zambit.
Targu Ocna, 4 august 1988
David se amuza jucandu-se cu plantutele atat de dragi lui. Lumina portocalie pornea din manutele sale si invaluia cactusul pe cale sa se usuce. Iar acesta revenea incet incet la viata. Mama lui inca nu intelegea cum de plantele din micuta lui camera de bloc cresteau atat de repede. Iar el se multumea sa ii spuna:
-Sunt prietenele mele , mami. E normal ca ele sa vrea sa creasca mari si sanatoase. Nu as permite sa li se intimple ceva rau.
Incepea sa se obisnuiasca. Descoperise asta intamplator, atunci cand Zenga, catelusul lui, picase de la balcon. Il tinea in brate si ii spunea:
-Prostutule, cum ai putut sa cazi? Cum?
Catelusul aproape plingea, si singele ii daduse pe nasuc. Iar atunci parca ceva s-a rupt in el. Si a vazut cum ranile lui se inchideau una cate una, iar Zenga a inceput sa topaie in jurul lui , dornic de joaca.
Anul 2000
Oamenii au devenit din ce in ce mai reci. In desertul inimii lor Soarele arde fara mila. Probabil ca si afara se reflecta chiar aceasta ariditate, care ne face sa ne uscam cu fiecare zi care trece. (Profetia - fragment)
Erau momente care prefigurau istoria. Miracole se vor implini. Noi eroi isi vor urma destinul. Visul nu trebuia sa se stinga.
Va urma"
2007-05-28 11:15
stiam pe atunci ca nu voi mai fi copil, dar ma gandeam la un sfarsit? nu cred. copilaria mea era mai importanta decat orice. ce rost avea sa imi pun problema "ce voi face in anul 2000, voi muri sau nu?", cand era atat de fain sa alergi, sa-ti julesti genunchii, sa intreci baietii la fuga si sa fii vedeta in familie [cantam, alea alea
]?
Paracelsus, noi in anul 2050... :)
2007-05-28 11:41
haha, noi in 20050
pai, eu am o nepoata faina, nu ai si tu un nepot destept, sa ii punem sa se joace impreuna. a mea are doar 6 ani, dar ii poate citi povesti la al tau. :)
sau le poate face.
2007-05-28 11:47
da!
ei vor sta pe bancuta, la umbra ciresului inflorit si vor compune povesti, un rand el, un rand ea. :)
2007-05-28 11:48
aoleu, iti dai seama ce o sa iasa?
2007-05-28 12:10
ce sa iasa? povesti cu final neasteptat. ;))
2007-05-28 12:33
si ciresele cum le impart?