Aforisme (Grieg)

Fiecare dintre noi trăim în prezent ceea ce deja am ales în trecut, iar dincolo de aparenţe, viitorul nostru va depinde chiar extraordinar de mult de alegerile pe care le facem în prezent.

Unul dintre cei mai semnificativi ani ai vieţii noastre este anul în care ne vom da seama că cea mai mare parte a problemelor cu care ne-am confruntat sau ne confruntăm au fost cauzate, cândva, de noi înşine. Abia atunci vom înceta să ne mai blamăm părinţii, ne vom opri să ne acuzăm prietenii, vom renunţa să mai dăm vina pe ceea ce se află în jurul nostru şi vom descoperi, totodată, că putem fi capabili să ne controlăm şi chiar să ne transformăm (în bine) destinul.

Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, aproape totul în viaţa noastră se află în strânsă legătură cu alegerile bune sau rele pe care le-am făcut.

Este important să ne dăm cât mai repede seama că înainte să încercăm să cucerim lumea, este mult mai important să începem prin a ne cuceri, a ne revoluţiona şi a ne transforma pe noi înşine.

Nu este cazul să acuzăm niciodată marea la cel de al doilea naufragiu pe care îl suportăm.

Asa ca, sa cautam solutii, si sa incetam a ne mai plinge iar si iar, in zadar.

si...

Fericirea te face dulce, încercările te fac puternic, regretele te fac uman, eşecurile te fac umil, succesul te face să străluceşti, DUMNEZEU te face să continui... ( Gandhi )

Am pierdut
o tara,
doua orase.
trei cartiere,
patru case,
un continent.
Dar nimic
din ceea ce
am pierdut
nu conteaza
atata vreme
cat as putea
sa te gasesc
pe tine.
Daca ai banui
cum te port
in inima mea,
secret nestiut
de nimeni altcineva.
Minunea
care sustine
stelele in cer.
Nu mai sper.
Vise si fum.
Acel drum...

Stai la marginea genunii
si privesti insemnand
pe rabojul irealitatii imediate
inca o saptamana,
inca o luna,
inca un an.
Cat mai am
pina cand linistea
si tacerea
vor umple incaperea
mintii mele?
Tu stii?

Motto:
Aspiranţii la spiritualitate meditau asupra unui dicton al lui Lao Tze:
„Cei care cunosc nu spun. Cei care spun nu cunosc.”
Când Ghidul spiritual a intrat, ei l-au întrebat ce semnificaţie au aceste cuvinte.
Ghidul spiritual i-a întrebat:
Care dintre voi cunoaşte parfumul trandafirilor?”
Toţi au ridicat mâna.
Apoi le-a spus:
„Exprimaţi-l în cuvinte!”
Toţi au rămas tăcuţi.
(Anthony de Mello - care cu siguranta merita citit)

Ma simt gol, si in goliciunea mea am zis ca este o impietate sa scriu, pentru ca ar fi fost doar cuvinte, si nimic altceva. Inca ma lupt cu proprii demoni, si fiecare izbanda, cat de mica, imi da puterea de a continua. Se zice ca fiecare proba la care suntem supusi, cu cat e mai mare, cu atit si recompensa va fi pe masura. Nu stiu ce sa spun. Doar imi mentin directia, si caut sa depasesc eventualele piedici. Vreau sa nu ma dau batut, vreau sa nu ma opresc din drumul spre Centrul meu. Vreau sa ajung Acasa. Dar a vrea este doar primul pas. A faptui e mai greu. Acum trei zile am plecat din nou pe un drum aproape familiar. Si imi aduc aminte de Castaneda. Toate drumurile duc undeva. Dar scopul in sine nu este important. Important e sa fim cu Inima pe drumul pe care il facem. Daca e sa alegem, sa alegem un drum cu Inima.
Asa ca o iau de la capat. Pentru a cita oara. Si sper ca Inima mea sa ma insoteasca in Calea ce mi se deschide.

Voi pe unde mai haladuiti? Prin ce meleaguri nestiute, si ce semne mai folositi sa va orientati? Incotro va indreptati?

In incheiere, un mic cadou, ca raspuns la intrebarea "De ce sa fim buni, cand altii sunt rai?"

* Unui aspirant spiritual care se plângea întotdeauna de ceilalţi, Ghidul spiritual i-a spus:
„Dacă ceea ce cauţi tu este pacea, urmăreşte să te transformi pe tine însuţi, nu pe cei din jurul tău. Este mai uşor să porţi papuci, decât să pui covor în întreaga lume.”
(Anthony de Mello)

Motto: "Ochii cu care eu il vad pe Dumnezeu sunt ochii cu care Dumnezeu ma vede pe mine"

Cel mai adesea daca cineva este interesat de aspectele mai exotice ale artelor martiale, informatiile gasite sunt vagi si incoerente. Putini sunt cei care pot emite o parere adecvata referitor la aceste laturi, destul de bine ocultate. In completare, un text pe cat de simplu, pe atat de complex, al celui ce a fost cunoscut drept ultimul luptator ninja, o figura legendara in lumea artelor martiale japoneze.

Un eseu scris de Takamatsu Sensei

Esenta artelor martiale si a strategiilor militare este auto-protectia si prevenirea pericolului. Ninjutsu inglobeaza in conceptul protectiei nu numai corpul fizic, ci si mintea si spiritul de asemenea. Calea unui ninja este calea suferintei, a supravietuirii si a depasirii obstacolelor care in mod normal ne-ar distruge. Mai mult decat doar de a lovi si rani, si mult mai adinc in semnificatie decat de a distruge un adversar, ninjutsu este calea de a obtine ceea ce avem nevoie pentru a facea lumea un loc mai bun. Abilitatea unui ninja este arta de a invinge.La inceputul studiului oricarei arta martiala, motivatia puternica este cruciala. Fara starea adecvata a mintii, continua expunere la tehnici de lupta poate duce la autodistrugere in loc de dezvoltare de sine. Dar acesta nu este un lucru diferit de orice alta practica dusa la extrem. Stiinta medicala e dedicata imbunatatirii sanatatii si alinarii suferintei, dar folosirea neadecvata a medicamentelor si supraevaluarea abilitatii medicului poate duce persoana la un punct unde sanatatea sa ca individ nu mai se afla sub controlul propriu. O hranire adecvata si echilibrata tine persoana vitala si sanatoasa, dar mancatul si bautul peste masura, sau ingerarea de chimicale este o cale sigura de a otravi corpul. Guvernele ar trebui sa supervizeze cooperarea tuturor partilor societatii, dar cel mai adesea guvernantii sunt pofticiosi, avizi de putere, sau lipsiti de perspectiva, tara ajungand sa fie subiectul a numeroase conflicte, dezordine, chaos civil sau economic. O religie, bazata pe credinta in urma faptelor, o minte calma si iscoditoare si o cale a intelegirii universale ar trebui cel mai adesea sa inspire si sa incante oamenii. Odata ce o religie isi pierde scopul originar, insa, devine un lucru ucigator, care deceptioneaza, controleaza si jecmaneste oamenii prin manipularea credintelor si fricilor lor. Acelasi lucru se intampla si in artele martiale. Abilitatea de a te autoproteja, care ar trebui sa iti aduca un sentiment de pace interioara si securitate, se dezvolta cel mai adesea fara un echilibru intr-un luptator obisnuit si il conduce spre conflicte si competitii care eventual il vor consuma prematur.

Daca un expert in arte martiale urmeaza cu sinceritate si deschidere esenta caii ninja, evitand capcanele dorintelor egoiste, va ajunge progresiv sa realizeze secretul ultim al invincibilitatii - obtinerea mintii si ochilor divini. Luptatorul trebuie sa fie in armonie cu lumea inconjuratoare si trebuie sa fie ghidat de cunoasterea intuitiva, dincolo de intimplare sau sansa. Rezonand cu lumile superioare si cu justitia impartiala a naturii, urmandu-si calea cu claritate si inima deschisa, cu incredere in inevitabil, ninja trezeste in interiorul lui constiinta care in va ghida cu succes in batalia in care va depasi si va evita provocarile. Lumea intreaga, frumoasa prin insasi completitudinea ei rece si impersonala, contine tot ceea ce e bun si rau, raspunsurile la toate paradoxurile pe care de observam in jurul nostru. Deschizandu-si ochii sai si mintea, un ninja poate sa reactioneze urmarind fluxurile subtile ale energiei si ratiunile lumilor ascunse, schimband doar ceea ce e necesar sa fie schimbat, adaptandu-se intotdeauna, astfel incat, in final, nimic sa nu il ia prin suprindere.

Partea I-a
Partea a IX-a
Partea a X-a
Partea a XI-a
Partea a XII-a

Barcelona, 25 mai 2010

Trecea agale intersectia, cu gandul la stirile abia vazute in restaurantul unde isi luase micul dejun. Anul 2010 va fi unul din cei mai caldurosi ani de pana acum. Oare noi suntem de vina ca distrugem planeta? se intreba.Ajunsese aici in goana lui dupa senzational, dupa abilitati nemaivazute si nemaiauzite. Un fetita romanaca de numai 4 ani poseda ceea ce se cheama "scriere automata". Ii adresai intrebarile si ea scria in limba ta natala raspunsurile, cel mai adesea divin inspirate. Ingerii imi folosesc mana pentru a scrie gandurile lor, spunea micuta zambind cu candoare. Trebuia sa o vada.

Bucuresti, 24 mai 2010

Aniela se gandea la alegerile facute. Desi ii era mai bine, nu fusese convinsa ca urmase calea corecta. Se mutase la David, care avea suficiente resurse pentru a o intretine, renuntase la munca ei, dar, exista acest "dar...". Uneori avea indoieli, chiar daca incepuse sa ii fie drag de el. De felul cum o trata, de parca ar fi fost ceva fragil, neserios, de parca ar fi fost doar un copil lipsit de simtul masurii. Ii era teama ca totul se va sfarsi brusc, si ca nu va fi capabila sa isi mai revina dupa aceea. Dar spera, spera sa fie ceva diferit, desi intuitia ei o avertiza. Blestemate indoieli, cum as putea sa scap de ele? isi zise ca pentru sine insusi.

Barcelona, 26 mai 2010

Ajunsese la destinatie. Fetita il privea cu ochii ei mari albastri, in care se oglindea cerul in miezul unei zile de vara. Suvitele blonde, carliontate, o faceau sa para o mare papusa gata de joaca.
-Te ascult, ii spuse ea serioasa.
- Se zice ca fiecare om are un suflet pereche. As vrea sa stiu daca o voi intalni. Povesteste-mi te rog despre ea.
Si mana fetitei incepu sa se miste, creionul asternand cuvinte, propozitii, fraze.

"Ar trebui sa stie ca daca inca este plictisita si suparata mare parte din zi, asta inseamna ca inca nu si-a depasit egoismul, ca este superficiala, incapabila de a simti tot ceea ce este mai frumos si mai curat in viata de zi cu zi. Se pare ca prin modul ei de a gandi, de a actiona, de a folosi sau inhala otravuri, pastreaza legaturi cu lumile infernale. Pare paradoxal, dar o asemenea femeie nu iti poate oferi ceea ce tu te astepti de la cea careia sa ii spui Iubita Mea, si cu toate acestea ea este jumatatea ta. Momentan e incapabila sa iubeasca, dar trebuie sa reinvete sa o faca, mai intai cu lucruri mici, cum ar fi pisica vecinului, pomul inflorit de peste strada sau cerul din dupa-amiaza zilei de maine. Sa iubeasca frumosul, sa reinvete a se bucura, si la un moment dat va simti din nou inima cum ii canta. Se va rupe de legaturile trecutului, si va cunoaste in sfarsit fericirea. Dar la fel de bine poate sa esueze in cautarea ei, daca nu va dori sa se schimbe, daca va continua sa se balaceasca in viata calduta de acum, fara sa cunoasca focul care purifica totul, fara sa fie cuprinsa de dragostea care se revarsa, si fara sa raspunda cu aceeasi masura. Va trai, dar nu va fi vie. Va sti ca undeva, la un moment dat, a pierdut ceva ce nu va mai avea ocazia sa regaseasca, va avea mereu senzatia unei lipse stranii a ceva esential din viata ei. Dar a fost alegerea ei, si in momentul in care a pasit dincolo de un anume prag, a lasat totul in urma. Vad cum sansa de a fi fericita se va destrama ca un fum, o iluzie mult prea draga, dar pe care nu o va mai putea atinge. Atunci, totul va fi pierdut, iar inima ii va muri incetul cu incetul. Depinde mult prea putin de tine, si aproape in intregime de ea, sa ajunga in paradis, sau sa rataceasca pentru tot restul vietii prin iadul comoditatii si suferintei. Tu ii poti arata directia, dar ea trebuie sa parcurga drumul. Atat am avut de zis. Fie ca inspiratia sa va calauzeasca, si ingerii pazitori sa va indrume spre deciziile intelepte. Nu e usor, dar nici imposibil. Aminteste-ti ca in cuptorul Marelui Olar, lutul lipsit de forma al nehotaririi si indoielilor, forjat prin focul perseverentei, devine o minunata opera de arta. Domnul sa fie cu tine, om bun! "

Copila deschise ochii si zise:
-Acesta este raspunsul intrebarii tale.

Cum mama ei de treaba vine asta, sa ti se dea si pe urma sa tie se ia de sub nas, si asta nu doar odata, ci de doua ori. Misterioase I-or fi caile, dar eu inca nu pricep. Asta e.

Discutam cu cineva zilele trecute.
Si am devenit trist,
vazand cum mor citeodata visele,
chiar si cele mai frumoase .
Imi zicea:
Nu mai cred in iubiri ca in filme,
nu stiu daca pot sta langa cineva care doar
vrea sa se distreze si nimic altceva,
care masoara viata in plictiseala
si scurtele momente de uitare
si cufundare in relative placeri.
Vreau pe cineva care sa tina la mine
cu adevarat
care sa faca un pas spre mine,
atunci cand eu fac un pas spre ea,
Care nu doar sa ceara,
ci sa invete a da,
nu doar sa cheltuie,
ci sa si castige,
sau macar sa existe intentia,
efortul in aceasta directie.
Si atunci, poate ca nu as lasa-o sa munceasca
dar cel putin sa stiu ca ar vrea.
Care sa stie cand sa gateasca,
cand sa faca ordine,
daca e cazul.
Sa fie femeie, ce mai
din toate punctele de vedere,
si poate atunci,
sau poate nici macar,
as face totul pentru ea.
Dar nu mai cred in finaluri fericite
in iubiri reciproce
in basme si Mos Craciun.
Viata se pare ca a cistigat,
si citeodata visele
oricat de frumoase ar fi,
raman doar vise.
Nu poti sa fii impreuna cu cineva
daca doar tu incerci, iar celalalt
nu face nici cel mai mic efort.
Trebuie sa iti vezi de drum
si sa nu mai insisti.
Sa nu mai revii
sa consideri acea posibilitate inchisa.

M-a intristat
concluzia acelei persoane.
Inca cineva care accepta
infrangerea inimii
in fata ratiunii.

Si l-am inteles,
cat de bine l-am inteles,
dar nu puteam sa ii zic
ca totul va fi bine,
pentru ca
avea dreptate.

In lupta pentru supravietuire
citeodata
pentru a putea continua
ucidem tot ceea ce avem
mai frumos in noi.
Pentru ce?

Alearga pe camp,
priveste luna,
luna il atrage ,
ochii sclipesc,
vantul ii suiera
in urechile sure,
iarna-i departe,
oamenii rai
si fara de suflet
l-au inconjurat.
Fugi in poveste,
inchide ochii
lupule alb!
Viseaza la timpul
cand vei pasi
din nou in poiana
plina cu maci.
Sa nu ai draci
caci tradatorii
iti vor plati
pina la urma,
nu e o turma
sa nu ajunga
la al ei pastor.
Ramai acolo
in viitor,
lupule alb!

"Cine esti,
si ce am facut,
ca sa merit sa te am aproape?"
te intrebai,
iar eu ti-am soptit raspunsul:
"Sunt sarutarea dupa coltul gurii tale."